Construcția tendinței unei viziuni sau a unei idei în România Romantic- Capitalistă.

Titlul ales nu este cel mai inspirat pentru mulți dintre cititorii acestui jurnal de lucru digital dar vreau să aduc ca argumente câteva idei bune de tendință de piață.
După anii Revoluționarei Lovituri de Stat din documentarele video despre capitalismul din România am descoperit o imagine a lăcomiei importului de mărci. Crescând într- o casă de tineri capitaliști însetați după aceste mărci mă puteam bucura de batoanele de ciocolată de import maritim mai mult decât orice alt tânăr liliputan consătean.
Am crescut într- un sat aproape de o pădure magică fiind administratorul imaginii micului nostru magazin, un mic PR ce se lăuda cu colecția de ambalaje ale batoanelor de ciocolată ce le consumam mișelește din propriul meu stoc. Schimburile ce le făceam la acea vârstă și concursurile dictatoriale pentru maratonul satului sunt povești ce le povestesc deseori noilor grupuri în care mă angrenez, amicește uneori cu vătrarul căutat de unele dintre colege dar toate acestea pentru dulcea artă a publicității și pentru slăbiciunile noului meu personaj.

Definire neconcisă a unei tendințe ca o sumă precisă a multor victorii dar secretul unei tendințe de durată este imaginea plus valoarea primului grup ce a migrat către această sumă lipsită de logică căci așa premerg cuvintele unui concept. Matematica nu- mi ține de cald. Tendința este o fantezie indecentă dar fermecătoare totodată. Aș putea spune după doi ani de muncă la acest jurnal că sfatul amicului meu anticar din Brașov, Radu Radivon a fost bun de urmat.
Ce fel de tendințe ne fac viața mai bună? Am apreciat din exemplul dat mai sus că sfatul unui amic este cea mai grozavă tendință din câte poți urma.
Ca tânăr filosof nu aș putea vorbi despre formele de conținut ale unor idei devenite populare dacă nu apreciez o idee ca fiind pe placul Inimii, poate pentru că nu o cunosc atât de bine pe această Inimă.
Tendința Inimii, dragă Prinț Labyrint, vechi prieten și personaj la care am lucrat acum un an de zile și pe care am considerat că- l cunosc de o viață se construiește prin cele două punți ce cu drag le arăt și descriu ca fiind singurele căi de a te recunoaște un personaj ce nu vei pleca de aici prea curând. Prințul Labyrint, Sophia și cheile unui vechi Regat Canapea sunt redate de tropul picioarelor și de chipul unei dansatoare pocahontas cu pălărie neagră, ochi verzi, mereu Săgetător, un bon tone de nesimțit capitalist și o cheie a unui seif ascuns pe cel mai înalt munte al universului dintre câte ne putem imagina.
Așa arată Dra Una și Dl Nimenea trecând punțile tendinței unei idei și a unei viziuni iar dacă știți alte scurtături prin care arta naște monștri capitaliști precum negustorii de tablouri ce vând tablouri românești cu milioane de euro, îl invit pe acest geniu să vină în orașul Jassy și să aștepte ora, clipa în care magia se revarsă pe străzile Inimii către Strada Filosofală a tăcerii. Sunt un seif Inimă, nimic nu mă mai poate deschide!

Apelez iarăși la Teodor Tea și la Tabla Legilor.
2. Salvează- mă dragă Cap Fără de Picioare de propria mea tropică rătăcire. Je suis pas, Tricote.

Discuții libere

discuții libere